solomiác s.n. (reg.) 1. clorură de amoniu naturală, cristalizată, incoloră, galbenă sau roșie; țipirig, salmiac. 2. cositor. Vezi definitia »

bac (bácuri), s. n. – Menghine pentru tablă lipită. Germ. Backe „obraz”. Termen industrial. Vezi definitia »

dănác (dănáci), s. m. – Tînăr, flăcău, june. – Megl. dănac. Bg. danak „tăuraș” (Candrea; Scriban), din tc. dana „tăuraș”. Este greșită der. de la d’an ‹ de (un) an, propusă de Pușcariu 1186. Probabil același cuvînt, prin intermediul țig., l-ar fi dat pe danciu, s. m. (flăcău, băiat țigan), care s-a încercat să se explice plecîndu-se de la numele propriu Danciu (Șeineanu; Candrea), din țig. den či „donnez-moi quelque chose” (Graur 147), sau din mag. dancs „murdar” (Drăganu, Dacor., IV, 1553); ultimele explicații nu se potrivesc cu folosirea acestui cuvînt chiar de țigani. Vezi definitia »

MONOMANIÁC, -Ă adj. (Rar) Monoman. [Pron. -ni-ac. / < fr. monomaniaque]. Vezi definitia »

AFRODIZIÁC, -Ă adj., s. n. (substanță) care stimulează apetitul sexual. (< fr. aphrodisiaque, gr. aphrodisiakos) Vezi definitia »