HOL, holuri, s. n. Încăpere (de trecere) într-o locuință, care face legătura între intrare și celelalte încăperi ale apartamentului, clădirii etc. – Din fr., engl. hall. Vezi definitia »

mozól, mozoále, s.n. (reg.) umflătură, gâlcă; bătătură. Vezi definitia »

AMFIBÓL s.m. (Geol.) Mineral care conține silicați de magneziu, fier, calciu, sodiu și aluminiu. [< fr. amphibole]. Vezi definitia »

CHILOMÓL s.m. v. kilomol. [DEX'98] Vezi definitia »

ORTOPÓL, ortopoli, s. m. Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. – Din fr. orthopôle. Vezi definitia »