istileáh, istileáhuri, s.n. (înv.) construcție specifică unui idiom lingvistic; idiotism. Vezi definitia »

-BRAH Element secund de compunere savantă cu semnificația „scurt”, „îngust”, „scurtime”. [< fr. -braque, cf. gr. brachys]. Vezi definitia »

monáh (monáhi), s. m. – Călugăr, frate. Mgr. μοναχός, parțial prin intermediul sl. monachŭ (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 100), cf. it. monaco, fr. moine, sp. monje. – Der. monahal, adj. (de monah); monahicesc, adj. (monahal); ieromonah, s. m. (călugăr preot), din mgr. ἱερομόναχος, sl. jeromonachŭ; monahie, s. f. (călugăriță), din sl. monachija, cultism; monahism, s. n. (călugărie). Vezi definitia »

PUÁH interj. Cuvânt care exprimă dezgustul, scârba. Vezi definitia »

wallah = inseamna om pentru aproximativ 200 000 de oameni din India din regiunea sfinta a arienilor numita Rishikesh toti meseriasi, in special in prelucrarea linii, in distribuirea marfurilor si oamenilor cu ricksha cind un wallah arata spre el sune ca e om adica wallah Vezi definitia »