știrbínă, știrbíne și știrbíni, s.f. (înv. și reg.) 1. loc gol între dinți; știrbitură. 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. 3. locul unde se rupe o măsea la roata morii. Vezi definitia »

la spate păpușă, la față mătușă expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără. Vezi definitia »

COHÓRTĂ s. f. 1. unitate tactică din infanteria romană, a zecea parte dintr-o legiune. 2. unitate de organizări sportive de tineri. 3. (fig.) mulțime, ceată. ◊ (biol.) grupare de indivizi în cadrul unei populații, o manifestare fiziologică sau comportamentală simultană. 4. totalitatea de indivizi care a trăit același eveniment demografic în cursul aceleiași perioade de timp. (< fr. cohorte, lat. cohors) Vezi definitia »

NÉFĂ s. f. navă (3); spațiu între două rânduri de coloane, într-o biserică. (< fr. nef) Vezi definitia »

CITRONÉLĂ s. f. plantă labiacee ale cărei frunze răspândesc un miros plăcut de lămâie; lămâiță. (< fr. citronnelle) Vezi definitia »