BIOLÓGIC, -Ă, biologici, -e, adj. 1. Care aparține biologiei, privitor la biologie. ◊ Chimie biologică = biochimie. 2. Care se prepară dintr-o materie vie. Produs biologic. [Pr.: bi-o-] – Fr. biologique. Vezi definitia »

ocaiánic, ocaiánică, ocaiánici, ocaiánice, adj. (înv.) nefericit, mizerabil, păcătos. Vezi definitia »

LOXODRÓMIC, -Ă adj. Referitor la loxodromă. [< fr. loxodromique]. Vezi definitia »

ORGANOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la organografie; structural. [Cf. fr. organographique]. Vezi definitia »

voiníc (-cI), s. m. – 1. (Înv.) Ostaș, soldat. – 2. Tînăr, băiat. – 3. Viteaz. – 4. (Adj.) Tare, robust. – Var. înv. vonic. Sl. vojnikŭ (Tiktin) sau mai bine din bg., sb., slov. vojnik, din cauza accentului, la fel ca și tc. voiniklar „ienicer” (cf. F. Algoratti, Viaggio di Terra Santa, Novara, 1596, p. 259). Din același motiv nu pare probabilă der. din sl. vojinŭ, cu suf. nic (Pușcariu, Dacor., VII, 466); rezultatul trebuia să fie vóinic, ca răzbóinic, stráșnic, tráinic etc. – Der. voinicame, s. f. (înv., armată, trupă); voinici, vb. (a se război; a duce viață de soldat sau de bandit; refl., a face pe grozavul); voinicesc, adj. (înv., războinic; curajos, viteaz, hotărît; robust, viguros); voinicește, adv. (vitejește, cu bărbăție, hotărît); voinicie, s. f. (înv., soldățime; înv., banditism; curaj, îndrăneală); voinicos, adj. (brav, îndrăzneț, întreprinzător; lăudăros; încrezut, fanfaron); voinicică, s. f. (specie de creson, Sisymbrium Loesellii). – Sl. voiničĭskŭ „militar” (Miklosich, Lexicon, 71) trebuie să fie reproducerea rom. voinicesc. Cf. voină. Vezi definitia »