OXITONÍE s. f. accentuare a unui cuvânt pe ultima silabă. (după fr. oxytonisme) Vezi definitia »

EFEBOLOGÍE s. f. studiu al modificărilor structurale și funcționale ale pubertății masculine. (< fr. éphébologie) Vezi definitia »

STEREOTOPOMETRÍE s. f. tehnică a determinării coordonatelor în spațiu și a întocmirii de planuri topografice cu ajutorul stereorestitutoarelor. (< fr. stéréotopométrie) Vezi definitia »

-RAFÍE² elem. „sutură chirurgicală”. (< fr. -rhaphie, cf. gr. rhaphe) Vezi definitia »

FONOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază sunetele vorbite din punctul de vedere al structurii lor sonore și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă. 2. Disciplină lingvistică având ca subiect fonemele. [Gen. -iei. / < fr. phonologie]. Vezi definitia »