DEVIÁȚIE s. f. 1. abatere față de o direcție normală dată. ♦ ~ de sept = deformare a septului nazal. ◊ (biol.) transformare a unui organ într-altul, cu altă structură și altă funcție. ♦ ~ sexuală = practicarea relațiilor erotice între parteneri aparținând aceluiași sex; homosexualitate. 2. (fiz.) unghi format de raza emergentă dintr-un sistem cu cea incidentă; deflexiune. (2). 3. unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord. (< fr. déviation, lat. deviatio) Vezi definitia »

SEPARÁȚIE s. f. separare. ♦ (jur.) ~ de bunuri = regim matrimonial în unele state, prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; ă puterilor = principiu fundamental de organizare a statului, potrivit căruia în acesta acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească, exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc. (< fr. séparation, lat. separatio) Vezi definitia »

ANACLORHIDRÍE s.f. Absența acidului clorhidric din sucul gastric; aclorhidrie. [< fr. abachlorhydrie]. Vezi definitia »

CRESCĂTORÍE, crescătorii, s. f. Loc, stabiliment special amenajat unde se cresc animale. – Crescător + suf. -ie. Vezi definitia »

ENZIMOTERAPÍE s.f. Folosirea terapeutică a enzimelor. [Gen. -iei. / < fr. enzymothérapie]. Vezi definitia »