NÁOS, naosuri, s. n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar și pronaos; navă. ♦ Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós. Vezi definitia »

chilimandrós s.n. (reg., înv.) bucluc, necaz. Vezi definitia »

MICROCÓSMOS s.n. v. microcosm. Vezi definitia »

ANTIULCERÓS, -OÁSĂ adj., s. n. (medicament) împotriva ulcerului. (< anti- + ulceros) Vezi definitia »

INTRA-MÚROS loc. adv. în interiorul orașului. (< lat. intra-muros) Vezi definitia »