EMINÉNȚĂ s. f. 1. titlu care se dă cardinalilor. ♦ ~ cenușie = consilier intim, persoană influentă care manevrează din umbră un personaj oficial, un partid. 2. proeminență, ieșitură. (< fr. éminence, lat. eminentia) Vezi definitia »

ștroamfă, ștroamfe s. f. v. știoaflă. Vezi definitia »

METILCETÓNĂ s. f. organ compus lichid cu miros ca-racteristic; butană. (< fr. méthylcétone) Vezi definitia »

CIOÁCĂ, cioace, s. f. (Reg.) Vîrf de munte sau de deal. — Comp. sb. čuka. Vezi definitia »

SCUÁMĂ s.f. 1. (Med.) Strat epidermic care se desface de pe piele în urma unor boli ca scarlatina, pojarul etc. 2. (Bot.) Frunzișoară tare care protejează mugurii, receptaculul etc. [Pron. scua-mă, var. (2) scvamă s.f. / < fr. squame, cf. lat. squama – solzi]. Vezi definitia »