SPÚTĂ s.f. Mucozitate, expectorație; flegmă. [< lat. sputum]. Vezi definitia »

BÚLĂ², bule, s. f. Denumire veche a unui act de stat întărit cu pecete; (astăzi) act oficial emis de papă. – Fr. bulle (lat. lit. bulla). Vezi definitia »

fáră s. f. – Castă, rasă. – Mr. fară. Ngr. φαρα, cf. alb. farë (Meyer 100; Philippide, II, 641), bg. fara (Berneker 279). Pare să provină din longob. fara (Pușcariu, Dacor., VII, 293; Giuglea, Dacor., II, 396; DAR), și a fost citat ca element v. germ. în rom., nejustificat, se pare, întrucît este vorba de un cuvînt împrumutat dintr-un idiom balcanic, în epocă recentă. În același timp, este cuvînt incert, întrebuințat de patru ori de Petru Maior, care folosește adesea cuvinte mr. (și acesta pare a fi cazul lui fară) și o dată într-un text popular din Hațeg, în care este posibil să fie o pătrundere a mr. După Mladenov 660, cuvîntul ar fi de origine tc. Vezi definitia »

COROIDÍTĂ s.f. Inflamație a coroidei. [Pron. -ro-i-. / < fr. choroïdite]. Vezi definitia »

TINÉTĂ s.f. Hârdăiaș, putină mică (pentru murdării). [< fr. tinette]. Vezi definitia »