DĂULÍ, dăulesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A jeli, a plânge, a boci pe cineva. [Pr.: dă-u-. Var.: dăolí vb. IV] – Et. nec. Vezi definitia »

Tanti Mili expr. Miliția (în regimul comunist). Vezi definitia »

drămălí (-lésc, -ít), vb. – 1. A mototoli, a boți. – 2. A deranja, a plictisi. – Var. dîrmoli, dermeli. Creație expresivă, ca aproape toate vb. în -li, cf. coșmoli, terfeli, cocoli, etc. Mai puțin probabilă ipoteza lui Bogrea, Dacor., IV, 811, care propune o înrudire cu ceh. drmoliti „a merge cu pași mici”. Vezi definitia »

METALI- v. metalo-. Vezi definitia »

hălí (-lésc, -ít), vb. – 1. A lua, a pune mîna pe. – 2. A arunca (mingea). Origine incertă. Dicționarele, fără nici o explicație pe care s-o cunoaștem, confundă acest cuvînt cu cel anterior, ceea ce nu pare posibil (hăli circulă numai în Mold. și hali mai ales în Munt.; nu se spune niciodată hali pentru sensurile lui hăli, nici invers; și, în sfîrșit, trecerea semantică de la „a mînca” la „a arunca” pare dificil de explicat). Pare a fi vorba de un cuvînt sl. (Cihac, II, 133; DAR; Candrea), cf. rut. chałyty sja „a se grăbi”, pol. galić „a arunca mingea”, din sl. galiti „a sări”. Vezi definitia »