Definita cuvantului triptic
TRIPTÍC s. n. 1. (ant.) ansamblu de trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ◊ tablou din trei părți prinse cu balamale pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise numele donatorilor etc. 2. document din trei foi cuprinzând aceleași indicații, care oferă posibilitatea de a se face mai multe călătorii într-o țară străină. 3. (fig.) ansamblu din trei părți distinctive. (< fr. triptyque)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu triptic
católic (católică), adj. – Care aparține catolicismului. Lat. catholicus (sec. XVII). – Der. catolicesc, adj. (catolicesc); catolicește, adv. (după ritualul catolic); catolici, vb. (a converti la catolicism); catolicime, s. f. (adunare de catolici); catolicism, s. n. (confesiune creștină care recunoaște primatul Papei); catolicitate, s. f. (caracter catolic). Vezi definitia »
IRMILÍC, irmilici, s. m. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik. Vezi definitia »
OSTEOGÉNIC, -Ă, osteogenici, -ce, adj. De osteogeneză. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéogénique. Vezi definitia »
FOILETONÍSTIC, -Ă I. adj. (scris) în genul foiletonului. II. s. f. 1. arta de a scrie foiletoane. 2. totalitatea foiletoanelor. (< foileton + -istic/ă/) Vezi definitia »
ANTRANÍLIC, antranilici, adj. m. (În sintagma) Acid antranilic = pulbere cristalină, incoloră, solubilă în apă și în alcool, întrebuințată în chimie ca reactiv de determinare a cuprului, mercurului, plumbului etc. și ai cărei derivați sunt folosiți în parfumerie; acid aminobenzoic. – Din fr. anthranilique. Vezi definitia »