TRIÓR, trioare, s. n. 1. Mașină agricolă prevăzută cu un cilindru (având pe fața interioară mici alveole) care, prin rotire, separă semințele de anumite impurități; vânturătoare. 2. (Tehn.) Dispozitiv folosit pentru separarea după dimensiuni a materialelor provenite din concasare. – Din fr. trieur. Vezi definitia »

PUMNIȘÓR, pumnișori, s. m. Diminutiv al lui pumn; pumnicel. – Pumn + suf. -ișor. Vezi definitia »

COREPETITÓR, -OÁRE, corepetitori, -oare s. m. și f. Persoană care acompaniază la pian, la repetiție sau în concerte, recitaluri și spectacole, un instrumentist, un dansator etc.; repetitor. – Co- + repetitor. Vezi definitia »

APROBATÓR, -OÁRE, aprobatori, -oare, adj. Aprobativ. – Fr. approbateur (lat. lit. approbator). Vezi definitia »

NECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, necunoscători, -oare, adj. Care nu este cunoscător. – Ne- + cunoscător. Vezi definitia »