Definita cuvantului bornă
BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bornă
EPIGLÓTĂ s. f. membrană cartilaginoasă elastică, la partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. (< fr. épiglotte) Vezi definitia »
hâltiúgă s.f. (reg., înv.) mâncare proastă, fără gust; lături. Vezi definitia »
seilătúră, seilătúri, s.f. (reg.) cusătură provizorie, cu împunsături rare; însăilătură, saiá, șular. Vezi definitia »
ETILÉNĂ, etilene, s. f. (Chim.) Etenă. – Din fr. éthylène. Vezi definitia »
TAMPONÁDĂ s. f. oprire a activității inimii printr-o acumulare abundentă de exsudat sau sânge în cavitatea pericardică. (< fr. tamponnade) Vezi definitia »