Definita cuvantului bornă
BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bornă
splínă (-ne), s. f. – 1. Organ anatomic, lien. – 2. Contrafișă, tirant. – 3. Partea anterioară a unui vehicul. – Mr., megl. splină, istr. splinĕ. Lat. splĕnem ‹ gr. σπλήν (Cihac, I, 260; Philippide, Principii, 148; Pușcariu 1625; REW 8164; Diculescu, Elementele, 476), cf. sl. splina, alb., bg. splin (Miklosich, Fremdw., 127). Der. din ngr. σπλήνα (Cihac, II, 701; Murnu 52; Tiktin) sau din sl. (Conev 90; Rosetti, III, 92) nu este posibilă, dacă se are în vedere rotacismul istr. și din Trans. (cf. Petrovici, Dacor., X, 32). Der. splina (var. splini, însplina, însplinoșa), vb. (a suferi de splină anumite animale); splinuță, s. f. (plantă, Solidago virga aurea). Din rom. provin mag. szplina (Edelspacher 22) și bg. splină (Capidan, Raporturile, 212). Vezi definitia »
TRIVALÉNȚĂ s.f. Proprietate a unui element chimic de a avea valența 3. [< fr. trivalence]. Vezi definitia »
RESORCÍNĂ s. f. Substanță chimică extrasă din anumite rășini, întrebuințată în medicină și în industria materiilor colorante. – Din fr. résorcine. Vezi definitia »
PARACAZEÍNĂ s.f. Proteina din lapte sub formă coagulată. [Pron. -ze-i-. / < fr. paracaséine]. Vezi definitia »
ROMÂNCÚȚĂ, româncuțe, s. f. Diminutiv al lui româncă. – Româncă + suf. -uță. Vezi definitia »