daradáică (-ắici), s. f. – Trăsură proastă. – Var. taradaică. Rut., pol. taradajka, rus. taratajka (Cihac, II, 92; Scriban; Candrea). În Mold. Vezi definitia »

ARMÚRĂ s. f. 1. îmbrăcăminte de protecție din plăci de metal și zale, la războinicii medievali. 2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei țesături. 3. (muz.) totalitatea sunetelor de alterație la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură. (< fr. armure) Vezi definitia »

CISTICERCÓZĂ s.f. (Med.) Boală parazitară la animale și la om, cauzată de localizarea cisticercilor în organism. [< fr. cysticercose]. Vezi definitia »

TENDÍNȚĂ s.f. 1. Dispoziție firească pentru ceva; înclinare, aplecare; năzuință. 2. Reflectare în opera de artă a concepției despre lume a autorului, a atitudinii lui față de realitatea prezentată. 3. Forța care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare. [Cf. fr. tendance, it. tendenza]. Vezi definitia »

schiválă, schivále, s.f. (reg.) 1. crestătură făcută în piciorul de sus al prispei. 2. vas mare de lemn, în care își bagă cojocarul pieile, în vederea tăbăcirii lor. Vezi definitia »