fă interj. – Formulă generică de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, făi. Origine incertă. După Pușcariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR și Scriban, ar fi abreviere de la fată, prin analogie cu mă. Pare mai probabilă der. de la fie, dialectal fiiă, cf. forma înv. fă-sa „fie-sa” citată de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai puțin probabilă. Cuvînt cunoscut în Munt., Mold. și Bucov. (ALR, I, 199); în Mold. mai ales fa. Curent la țară, se consideră vulgarism în limba literară. Vezi definitia »

LUSTRUIÁLĂ, lustruieli, s. f. 1. Lustruire; p. ext. lustru¹. 2. Fig. Aparență de cultură, de civilizație; spoială. – Lustrui + suf. -eală. Vezi definitia »

șnaidéză, șnaidéze, s.f. (reg.) instrument cu ajutorul căruia se fac fileturi. Vezi definitia »

CVÍNTĂ s. f. 1. (muz.) interval de cinci trepte într-o gamă diatonică. 2. acces prelungit de tuse violentă. (< it. quinta, fr. quinte) Vezi definitia »

PORUMBÍCĂ², porumbele, s. f. Porumbiță. – Din porumb¹ + suf. -ică. Vezi definitia »