MELANCÓLIC, -Ă adj. 1. (și adv.) stăpânit de melancolie; deprimat. ◊ care exprimă melancolie; trist, posomorât. 2. care suferă de melancolie (2). (< fr. mélancolique) Vezi definitia »

BÁZIC -Ă (‹ fr.) adj. 1. (CHIM.) Care are proprietățile unei baze. 2. (Despre roci sau magme) Cu conținut de dioxid de siliciu între 45 și 52 la sută, caracterizate prin excesul de minerale femice, feldspați calcici, și prin culoare închisă. Vezi definitia »

POLIGRÁFIC, -Ă, poligrafici, -ce, adj. Care aparține poligrafiei, care se referă la poligrafie, privitor la poligrafie. – Din fr. polygraphique. Vezi definitia »

CRANIOMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la craniometrie. [< fr. crâniométrique]. Vezi definitia »

TÁNIC adj. (În sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique. Vezi definitia »