GÚTĂ¹ s. f. 1. Boală provocată de depunerea sărurilor acidului uric în regiunea unor articulații, care se manifestă prin umflături ale articulațiilor, însoțite de dureri violente; podagră. 2. (Reg.) Apoplexie; paralizie. – (1) Din fr. goutte, (2) lat. gutta „picătură”. Vezi definitia »

TERMOPÁUZĂ s. f. strat al atmosferei terestre între termosferă și exosferă, în care temperatura rămâne constantă. (< fr. thermopause) Vezi definitia »

ULTRAMICROANALÍZĂ s. f. capitol al microanalizei care se ocupă cu identificarea și dozarea substanțelor în cantități de ordinul microgramelor. (< germ. Ultramikroanalyse) Vezi definitia »

DIAFRÁGMĂ s.f. 1. Mușchi care desparte toracele de abdomen. 2. Membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale. ♦ Placă opacă cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă numai o anumită cantitate de lumină în camera obscură a unui aparat fotografic; blendă. 3. Dispozitiv de închidere a unui recipient. [Var. diafragm s.n. / < fr. diaphragme – închidere]. Vezi definitia »

TÍLDĂ s. f. 1. semn grafic (~) în unele lucrări pentru înlocuirea unui cuvânt care se repetă. 2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal. (< fr. tilde, germ. Tilde) Vezi definitia »