ALBERTUS MAGNUS (Albert von Bollstädt) (1193 sau 1207-1280), teolog, filozof și naturalist german. A inițiat direcția aristotelică a scolasticii („Summa theologiae”). Profesor al lui Toma d’Aquino. Vezi definitia »

CÁLUS s. n. 1. țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ♦ ~ vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. țesut vegetal de cicatrizare a organelor rănite. (< fr. calus, lat. callum, îngropare) Vezi definitia »

prus (-și), s. m. – Prusiac, persoană din Prusia. Sl. prusinŭ (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este dubletul lui prusian, s. m. și adj., din fr. prussien, și al lui prusac, s. m. și adj., din pol., rus. prusak. Vezi definitia »

CÁMPUS s.n. Așezare în care sunt amplasate unități de învățământ superior și locuințe pentru profesori și studenți. [< fr. campus, cf. lat. campus – câmp]. Vezi definitia »

INDISPÚS, -Ă adj. prost dispus, supărat. ◊ ușor bolnav. ◊ (despre femei) care este în perioada de menstruație. (< indispune) Vezi definitia »