brázdă (brázde), s. f. – 1. Fîșie îngustă de pămînt tăiată și răsturnată cu plugul. – 2. Răzor, teren însămînțat, terasă. – 3. Bulgăre de pămînt. – 4. Polog. – Mr., megl. brazdă. Sl. brazda (Miklosich, Lexicon, 42; Slaw. Elem., 15, Cihac, Berneker 75); cf. bg., sb. brazda, rus. borozdá. Der. brăzda (var. brăzd(u)i, brezda, îmbrăzda), vb. (a trage brazde: a tăia); brăzdar, s. n. (fierul plugului); brăzdător, s. n. (brăzdar); brăzdătură, s. f. (brazdă); brăzdoi, s. n. (brazdă greșită). Vezi definitia »

DIÁDĂ, diade s.f. Fenomenul de unicitate și neegalitate din filozofia lui Pitagora, opus lui monadă. Vezi definitia »

MICROPARTÍCULĂ s.f. Particulă materială foarte mică; particulă elementară. [Cf. fr. microparticule]. Vezi definitia »

SPÚMĂ s.f. În gastronomie, preparat dulce, lejer, din ingrediente amestecate sau mixate, până capătă aspect de spumă, pe bază de creme de lapte și ou sau piure de fructe, cu adaos de frișcă, de albuș bătut spumă sau mering-spumă; se servește ca desert. Vezi definitia »

CÁLĂ² s. f. plantă ornamentală cu flori mari, roșii sau albe. (< germ. Kalla, lat. calla) Vezi definitia »