MAGNEZÍT s. n. Carbonat natural de magneziu, de culoare albă-gălbuie sau brună, folosit în industrie. [Var.: magnezítă s. f.] – Din fr. magnésite. Vezi definitia »

PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-] – V. piui. Vezi definitia »

AREOPAGÍT s. m. membru al areopagului (1). (< fr. aréopagite) Vezi definitia »

PARTÍT, -Ă adj. (despre frunze) cu crestături adânci până aproape de pețiol. (< fr. parti) Vezi definitia »

VARIOLÍT s.n. Rocă bazaltică sau andezitică, conținând feldspat cu structură radiară. [Pron. -ri-o-. / < fr. variolite]. Vezi definitia »