MENÍSC, meniscuri, s. n. 1. Lentilă subțire convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2. Curbură a suprafeței unui lichid, care apare din cauza aderenței sau a lipsei de aderență în punctele de contact cu un corp solid. 3. Cartilaj în formă de disc, existent între unele articulații ale corpului. – Din fr. ménisque. Vezi definitia »

SPITALICÉSC, -EÁSCĂ, spitalicești, adj. Care aparține spitalului, privitor la spital. – Din spital + suf. -icesc. Vezi definitia »

TROSC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere, de o trosnitură, de o lovitură, de o rupere. – Onomatopee. Vezi definitia »

vătășésc adj. m., f. vătășeáscă; pl. m. și f. vătășéști Vezi definitia »

BASC², -Ă, basci, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații care locuiește în Pirineii occidentali. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1). – Fr. basque. Vezi definitia »