TOPTÁNUL s. n. art. în loc. adj. și adv. v. TOPTAN. (Pop.; în loc. adj. și adv.) Cu toptanul = (care este) în cantitate mare, cu ridicata, cu grămada, angro; p. ext. (care este) foarte mult, din belșug. [DEX '98] Vezi definitia »

DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr. denticule) Vezi definitia »

autorul proiec iei care îi poartă numele si este întrebuin ată astăzi în scopuri cartografice (1512-1594). Vezi definitia »

MINISTERUL ADMINISTARTIILOR INTERNATIONALE Vezi definitia »

CÁLCUL I. s.n. 1. ansamblu de operații (aritmetice, algebrice etc.) urmărind stabilirea unor mărimi. ◊ capitol al științelor matematice în care se folosește un anumit tip de operații. ◊ calcul grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcții geometrice; calcul logic = operație analoagă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice. 2. (pl.) planuri, combinații, socoteli. II. s.m. formație calcaroasă care afectează diferite organe animale (rinichi, vezică etc.). (< fr. calcul, lat. calculus) Vezi definitia »