GRĂÚNTE, grăunți, s. m. 1. Sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; bob¹, boabă. ◊ Expr. Cât un grăunte de muștar = foarte mic. 2. Mic obiect asemănător cu un grăunte (1), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Grăunte de sare. 3. Cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice. [Var.: grăúnț s. n., grăúnță s. f.] – Refăcut din pl. grăunți (< lat. *granuceum). Vezi definitia »

treptelnicéște adv. (înv.) treptat, gradat. Vezi definitia »

ACCESIBILITÁTE s. f. Însușirea de a fi accesibil. – Din fr. accessibilité, lat. accessibilitas, -atis. Vezi definitia »

VITALITÁTE s.f. Putere vitală; vigoare, tărie. [Cf. fr. vitalité, lat. vitalitas]. Vezi definitia »

UNANIMITÁTE s.f. Unitate de idei, de sentimente etc.; acord, înțelegere deplină (între toți). ♦ În unanimitate = în mod unanim. ♦ Rezultatul potrivirii depline de vederi; calitatea de a fi unanim. [Cf. fr. unanimité, lat. unanimitas]. Vezi definitia »