CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare s. m. și f. 1. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ♦ (Adjectival) Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + suf. -tor. Vezi definitia »

SUMATÓR, -IE I. adj. (mat.) care marchează sumația, adunarea. II. s. n. circuit care efectuează adunarea sau scăderea într-un calculator. (< engl. summatore) Vezi definitia »

AUTOCRÁTOR s. m. 1. titlu dat, în Grecia antică, deținătorilor unei autorități absolute. 2. bazileu ~ = (la Bizanț) titlu oficial al împăratului. (< fr. autocrator, gr. autokrator) Vezi definitia »

FALȘIFICATÓR, -OÁRE s. m. și f. v. falsificator. Vezi definitia »

POLIHÍSTOR s. m. cunoscător al mai multor domenii de specialitate. (< germ. Polyhistor) Vezi definitia »