BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Din balans + suf. -or. Vezi definitia »

MARCATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care marchează un obiect. [< marca + -tor]. Vezi definitia »

RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur. Vezi definitia »

MĂRȘĂLUITÓR, mărșăluitori, s. m. Atlet specializat în proba sportivă de marș. [Pr.: -lu-i-] – Mărșălui + suf. -tor. Vezi definitia »

EXCÉLSIOR adv. (Liv.) Mai sus. [Pron. ecs-cel-si-or. / < lat. excelsior, comparativ al lui excelsus]. Vezi definitia »