PUFNITÚRĂ, pufnituri, s. f. Faptul de a pufni; aer expirat cu putere și zgomot pe nări; pufnet. ♦ Zgomot specific produs de cel care pufnește. – Pufni + suf. -tură. Vezi definitia »

BRICHÉTĂ², brichete, s. f. 1. Produs obținut prin brichetarea materialului mărunt sau pulverulent, în forme geometrice regulate (paralelipipedice, ovoidale etc.), în vederea transportului, a folosirii sau a prelucrării lui ulterioare. 2. (În sintagma) Brichetă furajeră = furaj combinat, în stare presată, folosit pentru hrana cabalinelor, bovinelor și ovinelor. – Din fr. briquette. Vezi definitia »

PLASMOCHÍNĂ s. f. substanță medicamentoasă de sinteză, folosită în tratamentul malariei. (< fr. plasmochine) Vezi definitia »

róbcă, róbce, s.f. (înv.) sclavă, captivă. Vezi definitia »

pontuiálă, pontuiéli, s.f. (reg.) aluzie. Vezi definitia »