CONCEPTÍSM s.n. Școală literară spaniolă din sec. XVII, care se caracterizează prin abuz de metafore noi și paradoxale, în stare de a surprinde și prin erudiția scolastică. [< fr. conceptisme]. Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s. n. Doctrină filozofică din sec. III-VI ai cărei adepți reluau filozofia lui Platon, încercând s-o concilieze cu concepțiile mistice-religioase din Orient. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-platonisme. Vezi definitia »

MAHOMETÍSM s. n. (Înv.) Mahomedanism. – Din. fr. mahométisme. Vezi definitia »

AVANGARDÍSM s.n. 1. Atitudinea unor elemente pseudorevoluționare care au tendința de a-și asuma abuziv un rol de avangardă, de a recurge la măsuri și lozinci premature în raport cu etapa istorică respectivă. 2. Direcție artistică complexă și eterogenă, care, afișând o respingere totală a formelor și a tradițiilor consacrate, proclamă ostentativ și polemic necesitatea înnoirii; avangardă artistică. [< avangardă + -ism]. Vezi definitia »

PELAGIANÍSM s.n. Doctrină eretică creștină care nega urmările păcatului originar, susținând că oamenii pot săvârși binele și fără grația divină. [Pron. -gi-a-. / < fr. pélagianisme]. Vezi definitia »