POGHIÁZ, poghiazuri, s. n. 1. (Înv. și reg.) Unitate militară trimisă într-o țară străină ca să prade; ceată de jefuitori. ◊ Expr. A umbla în poghiazuri = a umbla fără rost, a hoinări. 2. (Reg.; la pl.) Râpe, coclauri. [Var.: podghiáz s. n.] – Din pol. podjazd. Vezi definitia »

TOPÁZ s. n. silicat natural de aluminiu și fluor, cristalizat, galben transparent, piatră (semi)prețioasă. (< fr. topaze, lat. topazus, germ. Topas) Vezi definitia »

ceapráz (ceaprázuri), s. n. – 1. Șiret, panglică, galon, firet. – 2. Marginea încălțămintei. – 3. Călcător, zimțar. – Var. cepraz(ă), ce(a)prag. Tc. çapraz (Cihac, II, 559; Miklosich, Fremdw., 82; Șeineanu, II, 123; Meyer 442; Lokotsch 396); cf. ngr. τσαπράζι, alb. tšapraz, bg. čapraz, pol. szabraka, de unde germ. Schabracke, fr. schabraque. – Der. ceprăzar (var. ceaprăzar, ce(a)prăgar), s. m. (fabricant sau negustor de ceaprazuri); ceaprăzărie, s. f. (prăvălie în care se vînd ceaprazuri; meseria de ceaprazar). Vezi definitia »

maz (-zuri), s. n. – Miză, cantitate pontată într-un joc de cărți. Rus. maz, din germ. Mass (Tiktin). Rar. Vezi definitia »

iáz (iázuri), s. n. – 1. Zăgaz. – 2. Lac artificial. – 3. Canal, șanț de irigație. Sl. jazŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 145; Conev 82), cf. bg., sb., cr., pol. jaz, rus. jez. – Der. iazer (var. (i)ezer), s. n. (lac artificial), din sl. (bg., sb., cr., ceh.) jezero; iezi (var. iezeri, iezări), vb. (a stăvili apa prin diguri, a zăgădui; a săpa șanțuri; a inunda); iezitură, s. f. (dig; lac artificial). Cf. Bărbulescu, Iazer și iezer, Arhiva, XXXII, 1-26. Vezi definitia »