ADJUTÁNT s.m. Ofițer de pe lângă comandantul unei unități militare însărcinat cu transmiterea ordinelor și conducerea lucrărilor de birou; ofițer dintr-un stat-major cu diferite sarcini. ♦ Gradul cel mai înalt de subofițer; militar având acest grad. ♦ Aghiotant. [< fr. adjutant, cf. lat. adiutans]. Vezi definitia »

COMPETÉNT, -Ă adj. 1. care este bine informat într-un domeniu; capabil, priceput. 2. care are căderea, autoritatea legală de a efectua ceva. (< fr. compétent, lat. competens) Vezi definitia »

APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Grup de încăperi într-o clădire, care formează o unitate și servește, de obicei, ca locuință. – După fr. appartement. Vezi definitia »

SACRAMÉNT, sacramente, s. n. Nume dat în religia catolică fiecăreia dintre cele șapte taine bisericești. – Din fr. sacrement, lat. sacramentum. Vezi definitia »

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant. Vezi definitia »