SCÓICĂ, scoici, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de moluște care au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase, de obicei cenușii, care formează scheletul extern al animalului. ◊ Scoică de râu = gen de scoici comestibile care trăiesc pe sub malurile adânci ale râurilor (Unio); moluscă din acest gen. Scoică de baltă (sau de lac) = gen de scoici comestibile care trăiesc de obicei în mâlul apelor stătătoare sau cu un curs liniștit (Anodonta); moluscă din acest gen. Scoică de mărgăritar (sau de perle de mare) = scoică din Oceanul Indian și Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera). 2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ♦ Cochilie de melc. 3. Acoperiș (de sticlă) în forma unei cochilii de scoică (1) sau în formă de evantai, construit la intrarea într-o clădire. 4. Excrescență osoasă care se formează pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze. 5. (La armele de vânătoare) Adâncitura închizătorului, în care este înșurubat percutorul. – Din sl. skolika. Vezi definitia »

potícnă, potícne, s.f. (înv.) obstacol, piedică; dispută, scandal. Vezi definitia »

moțochínă, moțochíne, s.f. (reg.) 1. smoc, șuviță. 2. inflorescență sau fruct al unor plante. 3. măciulie; umflătură. Vezi definitia »

persoană care proiectează, derulează, evaluează și revizuiește activități teoretice și / sau practice și / sau programe de formare și de dezvoltare a competențelor profesionale Vezi definitia »

SUBSIOÁRĂ s. f. v. subsuoară. Vezi definitia »