EOHÍPPUS s. m. gen fosil de ecvide imparicopitate, cel mai vechi strămoș al calului. (< fr. éohippus) Vezi definitia »

ÚLCUS, ulcuse, s. n. 1. Ulcer (1). 2. Rană, umflătură. – Din lat., fr. ulcus. Vezi definitia »

TOFÚS s. n. nodul format din depozite de urați care apar pe articulațiile și pe cartilajele urechii la cei suferinzi de gută. (< fr. tophus) Vezi definitia »

VÁLGUS adj., s. n. (picior) deviat în afară. (< fr., lat. valgus) Vezi definitia »

ÁNGELUS s. n. Rugăciune catolică în cinstea Bunei-Vestiri. – Cuv. lat. Vezi definitia »