OBTURATÓR, -OÁRE adj. Care acoperă, închide, obturează. // s.n. Aparat, dispozitiv cu care se face o obturare, cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic care oprește sau permite căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. [Cf. fr. obturateur]. Vezi definitia »

IEZUȘÓR, iezușoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui iaz (1). – Iaz + suf. -ușor. Vezi definitia »

MATISÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător care matisează. [Cf. fr. matisseur]. Vezi definitia »

STRĂBĂTĂTÓR, -OÁRE, străbătători, -oare, adj. 1. Care străbate sau care pătrunde prin ceva. ♦ Fig. Care învinge cu ușurință piedicile; răzbătător. 2. Care cutreieră, care parcurge un loc, o suprafață. – Străbate + suf. -ător. Vezi definitia »

PRIGÓR, prigori, s. m. Prigorie. – Din prigori. Vezi definitia »