DEZOLÁRE, dezolări, s. f. Mâhnire adâncă; deprimare. ♦ Fig. Loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă și apăsătoare; pustiu, pustietate. – V. dezola. Vezi definitia »

PRECONTÁRE, precontări, s. f. v. PRECONTA. – [DLRM] Vezi definitia »

AURÍRE, auriri, s. f. Acțiunea de a auri (1); poleire cu aur. [Pr.: a-u-] Vezi definitia »

ADORÁRE s. f. 1. Faptul de a adora; adorație. 2. Slăvire (a unei divinități); venerare, cinstire, divinizare. – V. adora. Vezi definitia »

STIMARISÍRE s. f. v. stimarisi. [DAR] Vezi definitia »