BĂÚT², -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care a băut și și-a astâmpărat setea. 2. Beat. – V. bea. Vezi definitia »

cáut, -ă, adj. (reg., înv.) cu băgare de seamă; circumspect, precaut, prudent. Vezi definitia »

balamut, balamuți, s. m. om naiv / ușor de păcălit; victimă predilectă a unui hoț Vezi definitia »

STATÚT, statute, s. n. 1. Act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți, asociații etc.; p. gener. lege, regulament. ◊ (Jur.) Statut personal = totalitatea legilor care se aplică cetățenilor unui stat. Statut real = totalitatea legilor care se aplică bunurilor aflate pe teritoriul unui stat. 2. (În sociologie; și în sintagma statut social) Locul pe care îl ocupă un individ într-un sistem social dat și la un anumit moment; status. 3. Spec. (Înv.) Constituție. – Din fr. statut, lat. statutum. Vezi definitia »

salut Vezi definitia »