INTERPÚS, -Ă s.m. și f. (Rar) Mijlocitor. ♦ Persoană care apare într-un act juridic în locul adevăratului interesat. [< interpune]. Vezi definitia »

FRACTONÍMBUS s. m. fâșie de nori negri pe fondul clar al unui nimbostratus la atitudine mică. (< fr. fractonimbus) Vezi definitia »

CÁLUS subst. 1. Țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ◊ Calus vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. Țesut vegetal care se formează pe rănile diferitelor organe ale plantei, cicatrizându-le. – Din fr. calus. Vezi definitia »

NAUTÍLUS s.n. v. nautil. Vezi definitia »

INDISPÚS, -Ă adj. prost dispus, supărat. ◊ ușor bolnav. ◊ (despre femei) care este în perioada de menstruație. (< indispune) Vezi definitia »