VÉRMIS s. n. regiune mediană a cerebelului, între cele două emisfere ale acestuia. (< fr. vermis) Vezi definitia »

ÁRSIS s.n. (op. tesis) Silaba neaccentuată în versificația antică ; ridicare a vocii. ♦ Accent tonic. [< fr., lat., gr. arsis]. Vezi definitia »

MANUSCRÍS, -Ă adj., s.n. (Operă, lucrare, text) scris de mână (azi și dactilografiat); netipărit. [Var. manuscript s.n. / cf. fr. manuscrit, lat. manuscriptum < lat. manus – mână, scribere – a scrie, după scris]. Vezi definitia »

nadpís (nádpisuri), s. n. – Apostilă, rezoluție. Rus. nadpis (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

IBÉRIS s.m. (Bot.) Plantă erbacee ornamentală cu flori de diferite culori, dispuse la vârful ramificațiilor în racem; (pop.) limbușoară. [< fr. ibéris]. Vezi definitia »