TARÁR s.n. Mașină pentru curățirea cerealelor de impurități. [< fr. tarare]. Vezi definitia »

GRĂTÁR, grătare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori încrucișate sau placă de tablă găurită, alcătuind un dispozitiv folosit pentru înlesnirea pătrunderii aerului și înlăturarea cenușii în (sau din) instalațiile de ardere, pentru separarea de impurități a unor materii prime, pentru împiedicarea pătrunderii corpurilor străine în instalațiile hidrotehnice, pentru separarea bucăților mari de minereuri după mărime etc. 2. Obiect alcătuit din vergele metalice paralele, prinse într-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, pește, ciuperci etc.; p. ext. friptură astfel preparată. ◊ Loc. adj. La grătar = (despre carne, pește, ciuperci etc.) fript pe grătar (2). 3. Obiect alcătuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept ștergătoare pentru talpa încălțămintei. 4. Partea de deasupra ieslei, în formă de scară înclinată fixată de-a lungul peretelui, în care se pune fânul. 5. (Tehn.) Grilă (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis). Vezi definitia »

NARCODOLÁR s. m. dolar rezultat din traficul cu narcotice. (< fr. narcodollar) Vezi definitia »

INSECTÁR s.n. Colecție de insecte conservate prin anumite procedee și clasate într-o anumită ordine; cutie în care se păstrează o astfel de colecție. [După fr. insectarium]. Vezi definitia »

SCOROMBÁR, scorombari, s. m. (Bot.; reg.) Porumbar¹. – Scoroambă + suf. -ar. Vezi definitia »