BĂRBÍE, bărbii, s. f. 1. Partea feței de sub buza inferioară, care formează o proeminență rotunjită. ◊ Dublă bărbie = parte proeminentă sub bărbie la unele persoane grase. 2. Partea cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (1) celui care cântă. – Din barbă + suf. -ie. Vezi definitia »

COPROSTAZÍE s. f. constipație cauzată de acumularea de materii fecale în intestin; coprostază. (< fr. coprostasie) Vezi definitia »

OXIDIMETRÍE s. f. Ansamblul metodelor de dozare volumetrică a unor compuși, bazat pe folosirea ca reactivi a soluțiilor de oxidanți. – Din germ. Oxydimetrie. Vezi definitia »

ENTEROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază tractul intestinal. (< fr. entérologie) Vezi definitia »

superintendențíe, superintendențíi, s.f. (înv. și reg.) timpul cât este în funcție un superintendent; episcopat. Vezi definitia »