puíță, puíțe, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv, la sg.) haită de câini sau de lupi în perioada împerecherii. 2. cățea sau lupoaică în perioada împerecherii. 3. femeie stricată, depravată. Vezi definitia »

MUCOPOLIZAHARÍDĂ s.f. Substanță rezultată din combinarea polizaharidelor cu proteine. [< fr. mucopolysaccharide]. Vezi definitia »

CIANÍNĂ s.f. Materie colorantă albastră, cu caracter bazic, folosită ca sensibilizator fotografic pentru radiațiile infraroșii. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanine, cf. gr. kyanos – albastru]. Vezi definitia »

SIMEDIÁNĂ, simediane, s. f. Dreaptă care trece printr-un vârf al unui triunghi și este simetrica medianei în raport cu bisectoarea interioară dusă prin același vârf al triunghiului. – Fr. symédiane. Vezi definitia »

hâltiúgă s.f. (reg., înv.) mâncare proastă, fără gust; lături. Vezi definitia »