ISOCÓL, -Ă adj. (Gram.; despre o perioadă) Ale cărei membre au aceeași lungime. [< fr. isocole, cf. lat. isocolon, gr. isokolon]. Vezi definitia »

AMATÓL s. n. exploziv constituit din nitrat de amoniu și trinitrotoluen. (< fr. amatol) Vezi definitia »

SERICÍCOL, -Ă, sericicoli, -e, adj. Care ține de sericicultură, privitor la sericicultură. – Din fr. séricicole. Vezi definitia »

RIPÍCOL, -Ă adj. Care trăiește pe malurile apelor curgătoare. [< fr. ripicole]. Vezi definitia »

oracol, oracole s. n. (șc.) caiet cu un chestionar privind gusturile în materie de muzică, film etc., la care răspund colegii de clasă, prietenii etc. Vezi definitia »