DEPOZÍȚIE s. f. (jur.) declarație făcută în calitate de martor; mărturie. (< fr. déposition, lat. depositio) Vezi definitia »

PRETÉNȚIE s. f. 1. revendicare a unui drept, a unui privilegiu. 2. (pl.) părere bună exagerată pe care o are cineva despre sine; înfumurare. 3. exigență. (< fr. prétention) Vezi definitia »

imnodíe s.f. (înv.) cântare de laudă, șir de imnuri. Vezi definitia »

CARACTEROPATIE (‹ fr.) s. f. Ansamblu de trăsături caracteriale anormale, întîlnit în special în psihopatii (cu care adesea se confunda), ce influențează negativ comportamentul. Anormalitatea (perversiuni, obsesii) poate privi orientarea persoanei (atitudinea față de societate, de muncă, față de o altă persoană sau față de sine) ori voința ei, exprimîndu-se prin dificultatea adaptării sociale. Vezi definitia »

-FORÍE elem. „purtare, comportament, atitudine”. (< fr. -phorie, cf. gr. phorein, a comporta) Vezi definitia »