DIRIGENȚÍE, dirigenții, s. f. Îndrumare și supraveghere a unei clase de elevi de către un diriginte; oră de clasă la care are loc în mod special această îndrumare. – Diriginte + suf. -ie. Vezi definitia »

EXCLAMÁȚIE, exclamații, s. f. Cuvânt, propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio. Vezi definitia »

abiotrofíe s. f. proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos). (< fr. abiotrophie) Vezi definitia »

AURORAFOBÍE s. f. teamă patologică de lumina zorilor. (< engl. auroraphobia) Vezi definitia »

DETÉCȚIE, detecții, s. f. Operație de identificare a prezenței unui semnal util într-o recepție de unde electromagnetice. – Din fr. détection. Vezi definitia »