DIASTRÓFĂ s. f. dispunere a cromatoforilor în două grupe separate, orientate în direcția sau în partea opusă izvorului de lumină. (< fr. diastrophe) Vezi definitia »

EXOSMÓZĂ, exosmoze, s. f. Fenomen de trecere a unui fluid printr-o membrană poroasă sub influența unei diferențe de potențial electric care există între cele două fețe ale membranei. – Din fr. exosmose. Vezi definitia »

GHÍNĂ s. f. ghinion. (< fr. guigne) Vezi definitia »

terbentínă (-ne), s. f. – Lichid mirositor obținut din rășina coniferelor. – Var. ter(e)pentin(ă), terebentină, termentin, trementin. Fr. térébentine, contaminat cu germ. Terpetin, cf. it., sp. trementina. Vezi definitia »

GEMELIPÁRĂ adj., s. m. f. (femeie) care a născut gemeni. (< fr. gémellipare) Vezi definitia »