primățíe s.f. (înv.) funcție, demnitate, calitate de primat (cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice). Vezi definitia »

vânjoșíe (pop.) s. f., art. vânjoșía, g.-d. art. vânjoșíei; pl. vânjoșíi, art. vânjoșíile Vezi definitia »

PÚNCȚIE s. f. străpungere cu un instrument ascuțit a unui organ, a unei cavități a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic. (< fr. ponction, lat. punctio) Vezi definitia »

PROCHEILÍE s.f. (Anat.) Situație în care o buză este mai ieșită în afară. [< germ. Procheilie, cf. gr. pro – înainte, cheilos – buză]. Vezi definitia »

CONCENTRÁȚIE, concentrații, s. f. (Chim.) Grad de saturare, de densitate al unui corp; raport între cantitatea de component dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. – Din fr. concentration. Vezi definitia »