ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerală; care nu aparține clasei mari de compuși ai carbonului. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale elementelor și compușilor lor, în afară de compușii organici. – Fr. anorganique. Vezi definitia »

FORPÍC s.n. Compartiment etanș în prora unei nave, destinat să limiteze invadarea apei și în care se păstrează lanțul ancorei, diferite vopsele etc. [< germ. Vorpick, cf. engl. forepeak]. Vezi definitia »

POLITÍPIC, -Ă adj. (biol.; despre specii) care prezintă populații, rase, subspecii diferite. (< fr. polytypique) Vezi definitia »

TÉMNIC, temnicuri, s. n. (Reg.) 1. Adăpost în pământ, în care se țin stupii iarna. 2. Adăpost săpat în pământ pentru ocrotirea ostașilor (în timp de război). 3. (Înv.) Închisoare. – Din ucr. temnyk. Vezi definitia »

PRIBÓLNIC, pribolnici, s. m. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu flori mari, roșii (Orchis simia). – Cf. priboi¹. Vezi definitia »