Definita cuvantului utriculă
UTRÍCULĂ s. f. / utrícul s. m. 1. cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ◊ înveliș al fructului, din concreșterea bracteelor. 2. formație anatomică în formă de sac. ◊ una dintre cele două părți ale vestibulului urechii. (< fr. utricule, lat. utriculus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu utriculă
PESÁDĂ s. f. mișcare a calului în ridicarea pe picioarele de dinapoi. (< fr. pesade) Vezi definitia »
pắrpără s. f. – 1. Febră, fierbințeală, patimă. – 2. Lovitură, apăsare. – Var. pîrpără, Banat, Olt. pîrpor. Sb. prpor (Candrea). – Der. părpăriță (var. pîrpăriță, pîrpăliță, prepeliță), s. f. (piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii), din sl. prŭprica (Cihac, II, 82; Conev 82), cf. bg. perperica, sb., cr. paprica. Vezi definitia »
șușórcă (-ci), s. f. – (Mold., Trans.) Pănușă de porumb. Mag. susorka (Candrea). Vezi definitia »
ROMÁNȘĂ s. f. ramura vestică a limbii retoromane. (< fr. romanche) Vezi definitia »
GĂGĂÚȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec. Vezi definitia »