-PARÉZĂ² elem. „paralizie”. (< fr. -parèse, cf. gr. paresis, slăbire) Vezi definitia »

ÁNSĂ s. f. 1. toartă de care se prinde un vas, un coș etc. 2. fir de platină sau de nichelină în formă de laț, care servește la recoltarea sau la însămânțarea microorganismelor. 3. formație anatomică în formă de toartă. 4. depresiune profundă a liniei malurilor mării, formând un golf larg. 5. retragere a malului unui râu datorită eroziunii. (< fr. anse, lat. ansa) Vezi definitia »

LUNÚRĂ s. f. defect în structura lemnului, începutul de putrezire a acestuia. (< fr. lunure) Vezi definitia »

OLEÍNĂ s.f. 1. Substanță lichidă care se găsește în uleiuri și în grăsimile animale și vegetale și care rezultă din combinarea acidului oleic cu glicerina. 2. Acid oleic tehnic, obținut la scindarea grăsimilor prin hidroliză. [Pron. -le-i-. / < fr. oléine]. Vezi definitia »

HÓTĂ¹ s.f. (Arhit.) Partea de jos, evazată, a vetrei. ♦ Construcție de zid, de metal etc. așezată deasupra unei surse de gaze pentru a le colecta și elimina printr-un coș de ventilație. [< fr. hotte]. Vezi definitia »