mítă (míte), s. f. – Șperț, bani care servesc pentru pentru a da șperț. Sl. myto „recompensă” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 198), cf. sb., cr. mit(o), pol., rus. myto. – Der. mitariu, s. m. (înv., persoană coruptă); mitui, vb. (a da mită); mituială, s. f. (șperțuială); mitărnicie, s. f. (înv., șperț). Vezi definitia »

PIROBALÍSTICĂ s. f. disciplină care studiază lansarea proiectilelor prin arderea unor substanțe capabile să le dea impulsul necesar. (< fr. pyrobalistique) Vezi definitia »

ÓFTIGĂ s. f. v. oftică. Vezi definitia »

CRISODÉRMĂ s. f. erupție cutanată care apare în zone descoperite, la unii bolnavi tratați cu săruri de aur. (< fr. chrysoderme) Vezi definitia »

UROCULTÚRĂ, uroculturi, s. f. Probă de laborator prin care se cercetează cultura microbiană din urină. – Din fr. uroculture. Vezi definitia »